POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATA ANUAL IN
ROMANIA CA "REVOLUTIE"
1 - Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o
campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma U.R.S.S.. O schimbare de
politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a
generalilor de securitate si armata facusera "studii" in U.R.S.S. si vorbeau
curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj
de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor in
lagarul socialist...
Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate
posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali
"tovarasului si tovarasei".
Economia "socialista" nu mergea insa de loc si atunci a inceput o campanie
de vanzare masiva pe valuta catre Occident.
Se vindeau in special nemti,
evrei si carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi bine sa
vinda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate ca Statele
Unite, de exemplu. Problema principala era ca RSR nu mai primea de mult
ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in dotare
aveau restrictii de instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe larg
dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in dotarea
armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu success
pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si sol-aer, pe
care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau prieten Moammer Gaddafi
si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in schimbul a catorva zeci de
milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca
elvetiana.
Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe
fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada RSR din Austria,
intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A. din Viena in vara
anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput
proiectul de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu miscarile
populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala in anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre
G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la
simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25
Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament Statelor
Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul
american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa
operativa C.I.A. a sosit la ambasada
romana din Viena in momentul in care
echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul
ambasadei tocmai parasea cladirea...
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru
inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor" spionajului
sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent NKVD
in Spania in 1936, devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica
din Bucuresti unde am studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din
inchisoare in 1964), precum si a "generatiei tinere" a lui Petre Roman si
Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau access la
generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care erau loiali
familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea" securitatii si armatei de
partea guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in RSR nu
exista
nici o societate civila sau culturala nationala, totul fiind distrus de
dictatura absoluta si tembelismul national traditional.
Phase I - Operatia "Troika"
La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la
Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15.000 de ofiteri si
subofiteri apartinind la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State
Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) -
Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de
Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes
- Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate fie la
G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau
F.S.B.
(Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security
Service of the Russian Federation - Serviciul Federal de Securitate al
Federatiei Ruse.
Au fot formate circa 5.000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri
reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un
autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru
ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si
geografia Romaniei cu o durata de trei luni, in diverse cazarme ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fost
introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au
fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost
Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru "demonstratii
populare
anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita
prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai
inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta lui
Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB
care era comandant operativ al "operatiei Tokes" a cerut sa se faca
"numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii
lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80%
din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..."
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un
numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau "moldovineste" au
dus tratative timp de aproape doua
saptamani cu diversi generali romani de
securitate si armata pentru a asigura "bascularea" ...
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu
comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima
propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn
ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor
Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati
vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator...
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si
armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata
care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat "sinucis" de "negociatori".
Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut
apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu
conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre
militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate,
echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia "Flanela".
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat
lovitura de stat sovietica nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai
Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti' defiland pe ecranele televizoarelor...
Phase II - Operatia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru
trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la
Bucuresti. Erau imbracati
"romaneste" si au ajuns devreme in Piata
Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o procedura
standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. "Dreptunghiul" era
constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul de la care urma sa
vorbeasca Ceausescu. De la "dreptunghi" plecau "razele" constituite din cate
doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre
aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de
partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este
foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus
la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul
meetingului si vad si acum privirea speriata a
lui Ceausescu care nu
intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i
spune: " E SECU !". In momentul acela Ceausescu a inteles ca securitatea a
trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.
Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa alerge
prin multime strigind: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii nostri de la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti "tineri
curajosi" nu alergau de la periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau
intotdeauna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN
"RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca
erau toti securisti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta,
asa ca n-am sa insist asupra ei...
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din
Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre
Roman era in Delta Dunarii la vanatoare
de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul
judetean de partid din Tulcea au fost mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman
pe care-l cauta la telefon cu insistenta "cineva" dela Bucuresti. L-au gasit
in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta:
"Da, tovarasu! - "BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!" - "Am inteles tovarasu!"...
Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in
aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el...
A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a "flanelistilor",
tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de
haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat
deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat...
Phase III -
"Teroristii"
De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime de oameni
de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelalte tari din
Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte
"LIBERI".
Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de partea
sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu s-a schimbat nimic si ca FRICA, nu
libertatea este baza noii "societati".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita
"Teroristii" care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de "teroristi" si de
"anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte "teroristi"
si noaptea urmatoare "anti-teroristi".
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti,
oameni
nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati de la o
strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele.
Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute ireprosabil, faza
Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O multime de oameni de
buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare,
infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii politice.
In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet blocata
pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe"
(Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata credinciosii in Decembrie 1989),
care se spune ca avea grad de general de securitate, a
crezut cu adevarat ca a sosit momentul sa dea socoteala pentru toate crimele
comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si
s-a retras la o manastire, refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de tara
din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela Targul Jiu
unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fuseses condamnat
pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.
Imediat dupa "hirotonisire" Justinian Marina a participat la distrugerea
Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii Greco-Catolici au fost
arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri ai
credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate varstele au fost deasemnea
arestati si condamnati la
15-20 de ani de inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti
Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru
acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau vocatia de
preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele
Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan care mi-a
fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i
ierte si sa-i odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand peste
2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute in
patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian Marina.
Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu
insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In primavara
anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor
preotilor si monahilor
Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra oricaror
fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist, MARTURISTE
IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa semneze
aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toti arestati si condamnati intre
10 si 20 de ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul
Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 "brigazi" de preoti
(150 de persoane).
"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt
preot!" imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de ani,
care a si murit cateva luni mai tarziu...Dumnezeu sa-i ierte si sa-i
odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc, care au
impartasit soarta miilor de preoti
Greco-Catolici si Romano-Catolici...
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de
biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii Ortodoxe
Romane sa protesteze in niciun fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe
Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora
judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand securitatea l-a
convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa
pastreze toate proprietatile furate dela Biserica Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII
GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire
de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia.
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de Interne si
ai Ministerului Fortelor
Armate au fost avansati in grad si salariile li
s-au marit in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care in
1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989 general-maior, a
fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al Justitiei
Militare din Romania "post-revolutionara". Faptul ca el condamnase in August
1959 la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul
Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor
comparat cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a
"pronuntat" in perioada 1958-1959.
Intre timp "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa in
U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie
critica, cu toate eforturile securitatii de a "cultiva" frica si teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea
post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o varianta
romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante
resurse financiare si umane care au asigurat "succesul stralucit" al
MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva
"dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de
oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care
securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat
rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. "Tovarasi minieri, va
multumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si
alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10% intre 1989 si
2010? Au
crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii care in 2011
inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile
"suspecte".
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii securitatii
"post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la toate nivelele,
pentru ca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea obolul la securitate.
Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde
securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind publicate la
toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li s-a interzis
securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOTI
salariatii securitatii, de la ministru pana la gardian, au fost DEMISI INTR-O
SINGURA ZI (24 DE ORE ).
QUO VADIS ROMANIA ?
Michael
Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959
"Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare
Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984
Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San
Francisco, 1984-2004.
Nimic nu e mai scump decat ce primesti gratis.
|
|
|
